e greu să fii student, dar e frumos...

Azi mi-a pierit ultima speranţă de a da licenţa alături de colegii mei de an, anul acesta. Şi Februarie e o zi! Nu e sfârşitul lumii...
A fost greu ... 4 ani, învăţat să faci proiecte, să cari tencuri cât ceaslovul la xeroxat, să stai de dimineaţă până seara la biblioteca de Litere să îţi termini proiectul la profesoara de Literatură (nu voi uita niciodată course-pack-ul Doamnei Ligia Constantinescu :D), învăţat să alergi după un tramvai să nu întârzii la ore sau examen, nopţile albe dinainte de examen cu harta în faţă, zilele în care beam cafeaua cu borcanul (ceşcuţa nu mai avea nici un efect!), învăţat cu perioade în care făceam fomea în cămin pentru a sacrifica nişte bănuţi pentru a ieşi cu o fată în oraş sau pentru a merge la un concert/festival, nenumăratele ţigări fumate (dacă le-aş pune cap la cap cred că aş înconjura Ecuatorul!), chefurile de prin cămine, drumurile pe jos din Bularga la Facultate şi înapoi, uneori şi de 2 ori pe zi, obişnuinţa de a lua pachetul săptămânal de la Vama Veche în eterna sacoşă de rafie, restanţele care uneori erau la aceeaşi oră sau una după alta, fetele ascunse prin dulapuri, obişnuinţa de a merge la sfârşitul anului în practici prin ţară şi multe multe altele... dar a fost frumos! cum s-ar spune... "cei mai frumoşi ani !"...
Păcat pentru cei care nu au trăit aceşti ani cu intensitate căci anii aceştia nu se mai întorc! tot ce rămâne în urmă este mormanul de licenţe din Facultate, anul acesta (din perspectiva mea) cu una în minus şi ... amintirile.

mă duc să imi termin ţigara...