AdSense

Am blogul asta de ceva ani si, ca orice retardat care se asteapta sa faca bani multi multi multi de pe urma internetului, mi-am pus reclame pe blog in speranta ca cei care vor nimeri pe aici vor rupe clickurile si ma vor imbogati... :)) buna gluma!

De fapt, suma stransa pana acum e de ... tamtamtamtam.... 4,36 USD. :D

ma duc sa-mi iau o guma! :))

Vreti sa faceti un roman fericit? dati click pe toate reclamele mele! :))

Money, Money, Money!

Bani, Bani si iarasi bani! Lua-i-ar naiba de bani!

Am ajuns sa ne milogim pentru muca depusa... fie ca lucrezi la stat, fie ca lucrezi in mediul privat... aceeasi chestie! toti trebuie sa ne milogim pentru dreptul nostru, pentru sudoarea depusa zilnic, de parca acei bani ii cersim! Acum vorbesc in numele celora ca mine, absolventi de Facultate sau la inceputul carierei... pentru ca acest stereotip nu se aplica pilosilor care stau de decenii pe acelasi post si au ajuns sa traga sforile, sau oamenilor bine pregatiti cu vechime in cariera si care isi merita fiecare banut. NU! eu vorbesc de acei tineri care aplica pentru joburile de pe e-jobs, best-jobs, monster-jobs etc., si care se bat cate 8975 pentru un singur post. Pentru toti acesti tineri, in special pentru cei din zona Moldovei (aceasta regiune are cel mai mic salariu mediu brut din tara - statistici 2008, 2009, 2010!!!), eu as dori sa le transmit un mesaj:

FRATI MOLDOVENI, TREZITI-VA!

Eu as infiinta sindicatul pentru drepturi salariale decente! pe bune! Daca nu ne-am mai injosi pentru un salariu prost platit, oare de unde ar face rost de angajati toate firmele ???

Ganditi-va! Pentru un salariu de 700 RON se bat ca prostii mii de candidati. Cum ar fi daca toti acei candidati ar spune STOP! si ar cere un salariu decent... sa zicem in jur de 900-1000 sau chiar mai mult?

Problema este ca tot timpul se va gasi un lake disperat care sa zica: accept cat imi oferiti!

Si eu ma numar printre acei angajati care se considera prost platiti... intr-adevar... sunt nevoit sa accept acel salariu de kkt ( cu toate ca sunt constient de faptul ca patronul ar avea fonduri suficiente pentru a-mi mari salariul... insa nu vrea sa o faca deoarece si el traieste in aceeasi tara :D ) pentru ca am de platit chirie, cheltuieli, hrana ( nu va mai ganditi la distractii ca ies din calcul).

Tot ce mai ramane de facut este sa admirati aceasta fotografie si sa visati la momentul cand veti avea destui bani incat sa va stergeti cu ei la fund! Bafta la bani tuturor!

apropo... aruncati cu bani in mine ca nu ma supar!

Fabula :)

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte
care se auzeau din piaţă: "Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai
gustat!". Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu
un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de
muşterii. "Trebuie să fie tare bune merele alea", îşi spuse mai-marele
cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi
porunci: "Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la
târgoveţul acela". Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse:
"Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere". Paharnicul se adresă, la
rândul său, stolnicului: "Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere
de la târgoveţul acela".
Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu
doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer
din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: "Hei,
ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept
pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere".
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: "Am făcut un
târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu
mere a tărgoveţului". Primul străjer merse la stolnic: "M-am târguit
şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac
cu mere!". Stolnicul - repede la paharnic: "Cu trei galbeni am luat o
tolbă întreagă cu mere".
Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi
apoi merse la primul sfetnic: "Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere". Iar primul
sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: "Măria
ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am
reuşit să târguiesc decât cinci mere".
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: "Hmmm... Cinci mere
pentru cinci galbeni... scump, foarte scump! Şi, cu toate astea,
târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o
duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!"